Amintiri

Asa cum se intampla in majoritatea cazurilor, cauti ceva si gasesti toate cele ce nu-ti sunt necesare in acel moment. Asa s-a intamplat si acum, numai ca banala hartie ce ma astepta intr-o biblioteca demult nescotocita, mi-a reintiparit in memorie cateva evenimente peste care se asternusera praful anilor. Da, am obtinut locul I si titlul de campioana pentru al 2-lea an consecutiv dupa un meci greu in finala, am purtat un maieu rosu cu numarul 2, am ratat o mare ocazie la un corner si pentru ca am fost un jucator mediocru am fost schimbat de colegul, prietenul si capitanul echipei. Retin totusi ca eram un jucator important si cum ne cum, faceam ce faceam si iar bagam mingea in poarta, motiv pt care eram apreciat de echipa, persiflat de adversari
Tot in acele vremuri am descoperit matematica si istoria (prof. Hristodorescu Cristina). Tot in acele vremuri am sarit geamul alaturi de intreaga clasa, evadand din scoala. Tot in acele vremuri am spart un geam cu urechea, jucand leapsa pe coridoare. Tot in acele vremuri controbaiam prin copaci dupa zarzare si le adunam in pungi de cafea.. Si cate vor mai fi fost si nu-mi aduc aminte.. cel putin momentan.

Sa fim mai buni

Sa fim mai buni e o dorinta care ne urmareste poate pe intreg parcursul existentei, investind in studii, perfectionari si mai ales timp. Intr-o lume parca din ce in ce mai rea si tot mai grabita, ne facem timp pentru orice priveste persoana noastra, dar uitam sa mai intoarcem capul spre aproapele nostru. Nu de putine ori mi-am plecat capul ori am privit in alta parte vazand neputintele si suferintele semenilor. Sunt multi care sunt impostori, sunt si mai multi care sunt manevrati pentru bunul trai al celor pentru care produc, sunt si mai multi cei care prefera sa intinda mana la cersit decat sa o foloseasca.

Mi-am propus sa incerc sa fiu mai bun, sa dau dovada de compasiune pentru cei neajutorati, dar mi-am dat seama ca nu o pot face fata de oricine din cauza unui sentiment launtric ca oferind azi celui care-ti intinde mana, nu faci decat sa incurajezi acest mecanism bine pus la punct: cersitul.
Intre a vrea si a putea de multe ori e o distanta atat de mare. Ma macina acest gand de cateva zile si vreau sa-mi dovedesc ca pot sa fiu mai bun cu aproapele-mi, ca pot sa-mi deschid mai mult inima catre cei care au nevoie, catre cei parasiti, catre cei bolnavi, catre cei suferinzi, catre cei in necaz, celor care stiu cu adevarat sa aprecieze un astfel de gest.

As fi preferat sa pastrez aceste ganduri doar pentru mine, dar imi doresc din tot sufletul sa ajut cat mai multe suflete necajite, iar ajutorul sa fie cat mai bogat in continut – la fel cum l-as face pentru mine intr-o zi de cumparaturi.
Singur pot intinde o mana, o singura bucurie in sufletul unei fiinte, impreuna putem aduce bucuria in inimile mai multor suflete.
Multumesc

O zi minunata de ski

Mi-am adus aminte sa scriu din nou pe blog si dupa multa, multa vreme postez din nou un articol. Un articol cald, chiar fierbinte despre poate cea mai buna tura de ski de pana in prezent. Toata iarna am alergat dupa ski si in afara de 2 ture mai reusite cu zapada proaspat asternuta in Predeal pe Clabucet si in Fagaras la Balea Lac, nu m-am preocupat decat de cat de avariate sunt skiurile.. campioana fiind de departe partia Sorica. Si pentru ca intotdeauna exista o compensatie, astazi am skiat asa cum poate nu o poti face decat pe cele mai tari partii din Austria. Unde? Sorica. Si chiar daca eu nu am ajuns pe partiile din Austria, cele cateva persoane cu care am mai dialogat in telegondola mi-au confirmat acest lucru. Zapada consistenta pe intreaga lungime a partiei, utilizarea ratrackurilor si mai ales faptul ca putina lume a fost astazi pe partie, au contribuit la acest lucru. Si pentru ca zapada m-a ajutat am incercat pe cat posibil sa-mi mai imbunatatesc tehnica, lucru de care sunt oarecum mandru. Mai am totusi de exersat mult pentru a prinde tehnica, dar si rezistenta. Si inca ceva nou, incepand de astazi 27.03.2009 in Azuga se poate skia pe baza de abonamente cu durata de 2, 3 sau 4 ore, costurile fiind sensibil mai mici.. pentru un abonament de 2 ore se plateste 35 lei, abonamentul de 3 ore costa 50 lei, iar cel de 4 ore costa 60 lei. Nu am stiut initial de noile abonamente asa ca am cumparat 5 urcari pentru inceput.. Ulterior am mai luat o cartela de 2 ore timp in care am mai facut 4 coborari si mai puteam face cel putin una.

Multumesc bunului prieten care m-a impins de la spate, si mi-a dat, si sper sa-mi mai dea in continuare, sfaturile utile. Aceasta zi, mi-a creat o satisfactie enorma. Multumesc frate, multumesc Adi.

Formula 1: Simfonia de la Spa-Francorchamps

F1

O cursa derulata pe toata durata sederii, inceputa cu goana de dupa aterizare pentru a ajunge in timp util la deschiderea oficiala a evenimentului, marcata cum altfel decat printr-un free pass pe la boxele echipelor. O cursa derulata pe parcursul a 5 zile, 4 dedicate in intregime evenimentului de la Spa Francorchamps, 1 pentru Bruxelles si Liege.

Ziua 1

Prima zi a fost fantastica, un wow puternic de la deschiderea portilor de acces catre standurile echipelor de F1 si un of puternic la inchiderea lor. Au fost ceva mai mult de 2 ore de libera trecere prin fata boxelor, 2 ore fantastice, 2 ore in care singura grija a fost sa nu ratam vreun moment important si au fost destule. Intrarea s-a facut prin virajul La Source, prima curba dupa ce se da startul in cursa, cu acces spre standuri prin banda pe unde Raikonen, Massa, Hamilton si ceilalti au iesit mai tarziu pe circuit. Poate la TV banda pare stramta, insa in realitate e foarte stramta si cand te gandesti ca pilotii acolo sunt in plina acceleratie, nu poti decat sa spui wow. Nebunia de la boxe avea sa continue cu trecerea pe langa semafor si intalnirea cu mecanicii echipelor si ai circuitului aflati int-o graba aproape inumana. BMW, Red Bull, Mclaren sau Ferrari erau intr-o agitatie continua pentru a da viata bolizilor de viteza, fiecare aspect fiind tratat cu maxima atentie incepand de la eleroane, aripi, bot si terminand cu roti.. multe roti, toate intinse si organizate in functie de caracteristici: uscat, ploaie, intermediar, soft, dur. Am zabovit ceva mai mult la Ferrari, standurile care parca au fost cele mai asaltate caci tocmai se asamblau masinile lui Raikonen si Massa. Poze peste poze se consumau pentru a surprinde orice miscare, gest, intr-un tac-tac continuu si inconfundabil. Intr-un moment de extaz, tocmai trecuse la un pas de mine un bolid Renault, sunt trezit brusc si tras un pic in spate.. tocmai oprisem din drum cea de-a doua masina Renault aflata in drum spre parcul de verificare. Sorry, sorry si odata tras inapoi am continuat shooting-ul. Uneori cred ca sunt necesare astfel de momente pentru a te mai trezi la realitate: atentie, nu mai esti la televizor! Si pentru ca nu era destul, am avut ocazia sa il vedem la boxele Mclaren Mercedes pe Haikko Kovailenen, si chiar sa urcam in postul de unde se da startul si se flutura steagul de final.

Fantastic!

Ziua 2

Incepand cu a doua zi am inspectat mai multe zone pentru care aveam acces, intr-un continuu si asurzitor zgomot de motoare. Doua sesiuni de practica a cate 1h45m pentru masinile de F1 si altele pentru GP2, Formula BMW si Porsche Supercup care au avut in acea zi si calificarile pentru grila de start.. Aa, am uitat.. Si multe, multe poze in incercarea de a impartasi mai departe trairea acelor clipe. Si daca joi am fost aproape de masini la standuri, vineri am fost aproape de masini in virajul Rivage, unul din cele mai incete viraje ale circuitului. Dar chiar si asa, bolizii se lasau cu greu fotografiati datorita franarii in ultimul moment si accelaratiei la maxim imediat dupa iesirea din curba. Si tot vineri am ramas fara cuvinte dupa ce am vazut configuratia circuitului. Stiati oare ca circuitul urmeaza configuatia reliefului din Ardeni? Eh bine, impresia ca Circuitul e construit in linie dreapta a cazut odata cu observarea pantelor abrupte.. pantelor, adica nu era una singura si da, abrupte, adica inclinatii destul de mari atat pe urcare cat si pe coborare. Tot incepand de vineri lumea a inceput sa vina intr-un numar din ce in ce mai mare.

Ziua 3

Ziua de sambata a inceput inca de dimineata, cu plecare la 8 spre Verviers de unde urma sa luam transport gratuit catre Spa-Francorchamps cu autocarul. Am avut sansa cu aceasta ocazie sa trecem chiar prin inima Ardenilor, zona situata la cea mai mare altitudine din Belgia, 700m. Am ajuns la timp pentru a vedea prima sesiune de antrenamente din Formula 1. Si daca vineri era lume multa, sambata circuitul atrasese si mai multa lume inca de la primele ore ale diminetii. Echipati cu tricouri, camasi, geci, sepci, pantaloni sau chiar si pantofi ale favoritiolor, iti dadeau o sarcina usoara in a recunoaste pe cine sustin. Si pentru ca totul sa fie ca la carte scaunele pliabile erau nelipsite, plasate in zonele cele mai bune, semn ca erau acolo inca de cum se facuse lumina, lazile frigorifice erau o necesitate pentru mentinerea berii la temperatura optima, iar umbrelele un atuu in lupta cu vantul si precipitatiile. Si a plouat si a batut vantul in averse pe durata zilei punand la grea incercare mecanicii echipelor. Calificarile pentru grila de start in F1 ne-au surprins in Les Combes, in timp ce prima cursa din GP2 am vazut-o in ultima sicana dinaintea liniei de start. Calificarile au insemnat o lupta acerba pentru ocuparea unei pozitii cat mai bune la stingerea luminior rosii de la startul intrecerii de duminica. Pilotii s-au luptat ca de fiecare data pana in ultima secunda din timpul acordat, iar Hamilton a fost cel care a stabilit cel mai rapid tur, urmat de Massa, Kovaleinen si Raikonen. Sfarsitul caficarilor, a marcat si revenirea ploii, lucru care a crescut spectaculozitatea cursei de GP2, programate in scurt timp. Startul cursei ne-a surprins in virajul Chicane o sicana stransa menita sa reduca la minim vitezele masinilor, aflata chiar inaintea grilei de start. Urcati pe un deal suficient de abrupt incat sa nu-ti doresti sa te misti prea mult, dar care oferea o vizibilitate foate buna spre acel S spiralat, am asistat la un adevarat spectacol pe ploaie cu depasiri, ciocniri si derapaje acompaniate de simfonia motoarelor.

Si uite asa secundele s-au scurs si au devenit minute, iar minutele ore, iar orele inaintate ne-au indrumat spre casa. Am mai avut timp sa trecem prin satul Formula 1, locul unde echipele ofereau fanilor produsele preferate, contracost desigur, si deloc ieftine.. Sapca Ferrari 30 euro, tricou Ferrari simplu 35 euro, camasa Ferrari 75 euro, geaca 175 euro. Stateau asa bine in vitrina ca n-am indraznit nici sa pun mana pe ele, probabil mi-ar fi cerut pentru asta 5 euro :))

Ziua 4

Inceputa ca si zilele precedente cu o trezire matinala, apoi drum spre Verviers si din Verviers transport cu autocarul spre Circuit. Numai ca senzatia a fost ca am pornit cu stangul. Dornici de a ajunge devreme am urcat in primul autocar, autocar condus de o femeie care spre surprinderea tuturor pasagerilor, a gresit drumul si ne-a dus ea stie unde. Inarmata cu niste hartii pe care jumate de drum le-a tinut in gura, a reusit dupa mai multe opriri sa ne duca unde trebuie. Inceput prost, caci ora la care am ajuns, trecuta de 10:30, nu ne-a mai oferit sansa sa ocupam pozitii foarte foarte bune. Asemeni zilelor precedente fanii erau acolo infruntand cu stoicism vremea. Ploaia, frigul si rafalele de vant, au facut ca timpul sa treaca extrem de greu. Au fost aproximativ 10-12 grade Celsius duminica, fiind alinate din cand in cand de cateva raze de soare pret de cateva secunde. Am reusit intr-un final sa ne plasam intr-un loc cu vizibilitate buna la pista si la unul din numeroasele ecrane uriase. In asteptarea cursei de F1, am urmarit alte 2 intreceri GP2 si Porsche Supercup, iar cele 100 de minute ramase libere pana la marea cursa au parut ca trec si mai greu. Rand pe rand pilotii au inceput sa-si scoata bolizii pe pista in uralele publicului spectator, nu mai era mult. Fara a-si face aparitia soarele, pista se uscase pe o buna suprafata, dar nu total, unele locuri prezentand cantitati importante de apa. S-a pornit in turul de formare, iar multimea freamata odata cu trecerea masinilor prin dreptul tribunei.. Mai e putin. Timpul parca incepe sa apese pe acceleratie, trece tot mai repede. Se da startul si toti concurentii pleaca. Toata lumea este in picioare, atintita cu ochii spre monitor. O buna parte din ei ofteaza la invalmaseala creata in prima curba. Hamilton e primul, il urmeaza pilotii Ferrari. Zgomotul creste, iar fanii exulta odata cu aparitia masinilor al caror ragete de motoare ridica in aer multimea. Ferraristi predomina semn ca scuderia calutului cabrat se bucura in continuare de o foarte mare audienta chiar si dupa retragerea lui Michael Schumacher. Se circula si pe uscat si pe ploaie, iar pilotii aliniaza tur dupa tur. Hamilton da semne ca stie sa fructifice avantajul de a fi in fata, dar Raikonen se apropie tare. Ii urmeaza Massa. Ce e in spate aproape ca nu mai prezinta importanta in aceste momente. Toata lumea este concetrata catre ecran. Raikonen da senzatia ca-l poate depasi pe Hamilton si se lanseaza in depasire, iar tribuna pur si simplu ia foc. Kimi trece, delir total. Steaguri italiene, finlandeze, claxoane si strigate de incurajare se vad si se aud peste tot. Emotionant si de nedescris in cuvinte magia acestui moment. Aproape ai zice ca esti in tribunele unui stadion, iar Ronaldinho, Zidane, Kaka, Beckam ar fi pe teren. Dar nu, toti stiu pentru ce se afla aici, iar masinile aliniaza tur dupa tur, ordinea la varf ramanand aceeasi. In turul 10 Hamilton intra la boxe sa schimbe pneurile si sa alimenteze cu benzina. Il urmeaza Raikonen in turul urmator si apoi Massa. La revenire nu se schimba nimic si tipicul continua acompaniat ca intotdeauna de motoarele asurzitoare, doar ca de data asta raspandite pe aproape tot circuitul. Muzica motoarelor e la ea acasa. Timpul parca a luat-o razna si mi se atrage atentia: mai sunt 10 ture. SOC total! Finalul cursei aduce ploaia inapoi pe circuit. In tribune se deschid iar umbrelele si nu se schimba nimic. Pe pista e altceva, majoritatea pilotilor sunt incaltati cu pneuri de uscat si problemele nu intarzie sa apara. Rand pe rand pilotii ies de pe trasa ideala si rateaza virajul chiar in fata noastra. Se apropie finalul, iar ploaia continua sa-si faca de cap, ploua. Tribunele incep sa freamate din nou. Raikonen face mici greseli si il pune in pozitie de atac pe Hamilton care nu intarzie sa o faca. Tribuna ofteaza si il blameaza, Hamilton trece de Kimi. Huiduieli si fluieraturi la tot pasul. Fanii Mclaren si Hamilton nu intarzie sa-si manifeste bucuria. Hamilton e pe primul loc, Kimi pe 2, dar nu renunta, Massa pe 3. Kimi incearca mult, dar rezultatul e catastrofal, pierde controlul masinii si se loveste de zid. Dezastru pentru el dupa ce a condus cursa intreaga. Deznodamantul marcheaza victoria lui Hamilton, locul 2 Massa, 3 Heidfeld.

Fericire si dezamagire de-o parte si de alta a fanilor care spre a lor multumire primesc din partea organizatorilor permisiunea de a intra pe pista. Nu am putut rezista tentatiei de a intra pe pista circuitului unde inca mai era prezent mirosul de cauciuc ars si o multime de resturi provenite de la pneuri, chiar daca asta avea sa insemne, pierderea autocarului de intoarcere. Am continuat deplasarea pe pista pana la grila de start, unde la nici jumatate de ora agitatia era la maxim. Zeci de tiruri asteptau sa fie incarcate si sa transporte echipamentele catre urmatorul popas Monza, Italia. Si pentru ca nu toate sunt roz, trebuie neaparat sa precizez ca fluturarea steagului de finish, a lasat sa se vada si o alta fata a caracterului occidental. Zeci si sute de resturi de toate felurile, hartii, sticle de plastic, doze, scaune, lazi frigorifice, umbrele si cate altele abondonate toate de parca nu s-ar mai aplica nici o regula sau forma de respect. Ba chiar mai mult, nu putini au fost cei care au indraznit sa fure bannerele de pe marginea pistei ce indicau distanta pana la prima curba. Daca se petrecea in romania, consideram manifestarea ca fiind made in, dar asa.. Nu. Dar e si asta un semn ca intre Est si Vest, nu exista diferente, decat acolo unde intervine legea. Ori la ei unde e lege, chiar nu e loc de tocmeala. Drumul spre casa a fost o adevarata aventura caci alte autocare de intoarcere nu au mai sosit, iar conditiile meteo s-au inasprit. 100-150 de oameni am aproximat ca au ramas sa suporte vicisitudinile vremii, ploaia si frigul fiind la ordinea zilei. Dupa mai bine de 3 ore de la terminarea cursei am ajuns inapoi in Verviers la masina, iar dupa aproape 4 ore, acasa. O alta zi plina pe care nu o poti intelege intru totul, decat daca esti acolo la fata locului. NU, nu trebuie sa fi prezent acolo, daca vrei sa vezi cursa foarte bine. NU, nu trebuie sa fi acolo, daca confortul inseamna ceva pentru tine. Pentru asta exista televizorul, si recunosc dupa experienta Spa-Francorchamps, se vede mult mai bine de acasa din fotoliu. Dar daca te consideri fan adevarat, macar odata trebuie sa iei pulsul formulei regine chiar din inima sa. Am crescut urmarindu-i in media pe Senna, Mansel, Patrese, Alessi, Berger, l-am admirat pe Hill, l-am urat pe Schumacher pentru manevrele sale, l.am sustinut pe Alonso, l-am regretat pe Schumacher, dar experienta traita la Spa e unica si va ramane vie pentru totdeauna.

Muzica s-a oprit, artistii au plecat mai departe!

Romania, romani, romanisme

Romania = o tara mult prea frumoasa pentru romanii ce isi dau concursul partial in romanisme. Traim parca intr-o lume din ce in ce mai rea, in care ura, invidia, agresivitatea, prostia se regasesc la rang inalt. Nu stiu si nici nu vreau sa caut vinovatii. Poate ca de vina este sistemul bolnav care incearca sa se vindece, dar devenit intre timp imun la "paracetamoale", sau poate altceva. Vorbim de Uniunea Europeana, investitii, autostrazi, mediu, dar la baza e greu sa nu observi acelasi comportament detestabil oriunde iti arunci privirea. Am fost, suntem si vom mai fi multa vreme aceeasi oameni lipsiti de respect pentru cel de langa noi, mediu.., aceesi oameni care aruncam resturile oriunde mai putin la cosul de gunoi.., aceeasi oameni grabiti in trafic care ignoram cu lejeritate regulile de circulatie gesticuland si injurand.., aceeasi oameni nepasatori care asistam neputinciosi la un eveniment de langa noi...
Ne comportam ca niste romani autentici si apelam la aceste romanisme in cel mai pur stil egoist.